Roses On Fire

25 March 2010

7-Adevarul iese intodeauna la iveala

Filed under: Uncategorized — Ana @ 20:12

Erau luni intregi de cand nu am vorbit cu Angela.Primavara mai avea putin si pleca de langa noi,iar vara se apropia cu pasi marunti.Caldura era din ce in ce mai insuportabila,dar alaturi de Martin treceam peste orice,chiar si peste putina caldura.Ne facusem planuri pentru intreaga vara.Nici nu veneam bine de la mare,ca plecam la bunicii mei la tara.Cand veneam de la tara,mergeam intr-un mic tur prin tara,si asa trecea intreaga vara.

Cum spuneam nu mai vorbisem de mult timp cu Angela.Niciuna din noi nu a dat un semn de viata intreaga primavara.Cred ca nu stia ca eu sunt cu Martin si cu siguranta cand va afla va iesi rau,pentru ca,din cate imi aduc aminte inca mai tinea la el,cat de cat,dar mi chiar nu imi pasa,pentru ca el este doar al meu.

Azi este luni,19 mai.De cum ma trezesc vad un bilet cu un trandafir pe perna lui Martin.In bilet scria asa:

“Draga mea Ioana,

Am primit un mesaj in care scria ca trebuie sa ma duc urgent in Craiova,la un prieten de al meu.A facut un accident grav si este la spital.Iti las un trandafir ca sa a ierti.

Cu drag Martin.”

Deci,aveam o zi intreaga la dispozitie sa fac ce vreu,asa ca pun mana pe telefon si o sun pe Angela.

-Buna Angela.Sunt eu,Ioana.

-Buna fata.Ce mai faci?

-Bine.Stateam in pat si ma gandeam la tine.

-Nu am mai vorbit de mult timp,ce-i drept.

-Asa este.Vrei sa ne intalnim azi?

-Da.Unde?

-Hai la noua cafenea,care s-a deschis pe Unirii.

-Ok.Ne intanim la 10:30.

-Ok.Papa.

-Pa.

Deci,ma dau jos din pat si intru in baie.In timp ce ma relaxam in cada,jucandu-ma cu spuma gelului de dus de trandafiri rosii si orhidee,ma gandeam daca este bine sa ii spun Angelei de mine si Martin.Aproape o ora am stat in cada,dar tot nu m-am putut decide,asa ca am iesit din cada si m-am dus sa pregatesc ceva de mancare,si ce era mai hranitor decat un bol cu fulgi de cereale si lapte?Nimic.

La ora 10:30 eram la o masa din cafenea,asteptand-o pe Angela.Iata ca pe usa intra ea.Era fericita.Zambetul ei imi amintea de copilarie,cand ne jucam in podul vechi al casei bunicii cu papusile,si asteptam nerabdatoare sa ni se pregateasca pranzul,sau ca atunci cand a venit prima data la mine si mi-a spus:”Ioana,m-am indragostit.,”,sau prima data cand am fost impreuna la mare.Nu ii puteam spune ca sunt cu Martin,nu ii puteam spulbera fericirea intr-o secunda.

-Buna fata.De cand nu ne-am mai vazut.

-Da a trecut o groaza de timp.

In comparatie cu ea,eu eram posomorata.Nu stiam ce se intampla cu mine.Ne-am asezat la masa si am comandat.in timp ce asteptam sa ni se aduca cele doua expresso lungi,m-am ridicat si m-am dus la baie,dar din nefericire mi-am uitat telefonul pe masa.

Nu s-ar fi intamplat nimic,daca Martin nu mi-ar fi trimis un mesaj in care imi spune cat de mult ma iubeste.Eu,nestiind de mesaj,dar Angela da,vin mult mai vioaie de la baie si ma asez pe scaun.

-Am auzit ca Martin Ianculescu este in oras,mi-a spus mie Angela pe un ton destul de linistit.

Eu,facandu-ma ca nu stiu despre ce este vorba o intreb:

-Care Martin Ianculescu?

-Cum nu stii?Prima mea dragoste.Inca il mai iubesc.Ma gandesc mereu la el,ce a facut in tot timpul cat am stat departe.Am tinut legatura,dar nu foarte mult timp.

-A..acel Martin.

-Da.De ceva timp imi tot trimite mesaje,spunandu-mi cat de dor ii e de mine.

Vocea Agelei devenise de la dulce la putin amara,iar fata vioaie devenise brusc rosie ca focul.Stiam ca nimic nu era adevarat,pentru ca fata o dadea de gol.

-Nu imi spune ca nu sti nimic.

-Despre?

-Ioana,stiu ca tu cu Martin sunteti impreuna.Am avzut mesajul,plus inca cele 100,si pozele…toate indica ca sunteti impreuna.

-Da suntem,dar nu ai de ce sa ma critici.

Furioasa,Angela se ridica varsand expresso-ul fierbinte pe fata de masa si iese din cafenea.Nu mai aveam ce ii face.Adevarul trebuia sa se afle odata si odata.

Trista ma plimb prin Cimigiu,gandindu-ma ca poate va trece tristetea ce ma curpinsese,dar nu,aceasta nu trecea sub nici un fel.Ma duc acasa,ma intind in pat si sper ca totul va reveni la normal de indata ce ma scol,dar iata ca nu e asa,pentru ca telefonul se gaseste sa sune.Cu gandul ca este Angela ma grabesc sa raspund,dar nu este ea,este Martin.

-Alo,Ioana,Angela stie tot.

-Buna.Da stiu,tu de udne ai aflat?

-Pai tocmai m-a sunat sa imi spuna ca sunt un mare tradator.Dar tu de unde stii?

-M-am intanit azi cu ea.

Se pare ca Angela era foarte suparata,si din cate o stiu,nu ii va trece asa de repede.

Advertisements

20 February 2010

6-Pasiune si iubire

Filed under: Uncategorized — Ana @ 18:20

Wow!Ce mai noapte.Nu imi puteam imagina ca va fi o noapte asa de  frumoasa,plina de pasiune si de dragoste.Dimineata am observat ca primavara a venit exact atunci cand ne asteptam mai putin.

Chiar daca la parter geamurile erau deschise si era putin racoare,imi era din ce in ce mai cald.Cum ma apropiam mai mult de trupul lui Martin,caldura era din ce in ce mai mare.In timpul micului dejun nu m-am uitat decat la el,de aceea am patat camasa lui preferata de suc de cirese.Bine ca nu s-a suparat.

Dupa ce am terminat de mancat,ne-am hotarat sa mergem la parintii mei acasa si sa le povestim ca ne-am hotarat sa ne mutam impreuna si sa devenim un adevarat cuplu.Chiar daca Martin era putin emotiont,l-am pupat de doua-trei ori si l-am linistit.

*

Am deschis usor usa.Parintii mei erau in bucatarie,vorbeau.Erau calmi,deci puteam sa discutam fara probleme.

-Hei,buna dimineata!

-‘Neata!Ce s-a intamplat?De ce nu ai venit aseara acasa?

-Si cine este el?

-Mama,tata,el este Martin.

-Martin Ianculescu,22 de ani,student  la jurnalism.

-Pai bine bine.Dar de unde il cunsoti?

-Este noul meu iubit.

-Ti-ai petrecut noaptea la Angela nu?

Cateva secunde de tacere.Mama si tata se plimbau de la un capat la altul al bucatariei,iar eu aproape ca nu mai respiram.Langa mine,Martin aproape tremurand,imi sopteste:

-Ioana,nu treabuia.La ce ne-a fost mintea?

-Este inadmisibil.De cate ori te-ai culcat cu el?

-Poftim?!Drept cine ma luati?

-Ioana,am avut avut atata…..

-Chiar nu imi pasa ce ati avut voi cu mine,de azi inainte nu mai sunteti parintii mei.

-Ioana!

Si mana tatei aproape ca m-a atins,Chiar cand Martin mai avea putin si riposta s-a intamplat ce s-a intamplat.

-Dai in mine?Ai curaj sa dai in mine?

-Sunt in stare sa te omor pentru ce ai devenit.

-Ma mut!Nu mai rezist nici macar o secunda in casa asta.

Nervoasa,am urcat scarile mi-am luat haiele si am iesit pe usa,sau cel putin asta vroiam sa fac cand…

-Tu nu esti fiica noastra.Ai fost adoptata.Pacat ca am facut asta.

-Poftim?

Bagajele au cazut instantaneu,iar eu aproape ca nu imi reveneam din soc.

-Mai repeat odata  tata!

-Da,esti adoptata.

-Victor,taci!

-Nu doamna Radulescu,lasa-l sa vorbeasca.Acum chiar ca nu mai am ce cauta in aceasta casa.Hai Martin!

-Fata mea,nu pleca!

-Pa pa …mama…

Cuvantul “mama” imi iesise din gura in soapta.Ea era mama mea,dar domnul acela,care nu m-a ineteles niciodata…

Lunile au trecut la fel de repede ca  zilele.

Martie

*

Aprilie

*

Mai

Si da,in luna Mai m-am intalnit pentru prima data cu parintii mei adoptivi,de la marea cearta.Tata era neschimbat,dar mama mi s-a parut bolnava.

Eram in  parc,cu Martin.Ma plimbam linistita ,in timp ce razele soarelui se revarsau in mica fantana pe langa care treceam.Imbratisati,fara griji,fara probleme.Parfumul lui ma innebunea complet.Cand ii simteam parfumul intram intr-o lume de poveste,o lume pe care o descopeream in fiecare zi,din ce in ce mai bine.

Si cum spuneam:ne plimbam in Cismigiu,locul in care povestea noastra luase viata.Soarele dogoritor,care anunta venirea verii era insuportabil,de aceea cautam o banca la umbra,care sa ne fereasca de razele jucause si in acelasi timp insuportabile.

Intr-un final am gasit banca mult cautata.Chiar daca copacii ne adaposteau,razele soarelui intrau prin cele mai mici “portaluri” care se iveau,din aceasta cauza m-am hotarat sa imi ascund capul in bratele iubitului meu.Cand vroiam sa ma ridic de pe banca,in fata mea au aparut parintii mei.Cum spuneam si mai sus,tata era neschimbat,insa mama era tare trista.Era palida,slaba si parea fara puteri.

In acea clipa nici nu imi pasa de razele soarelui,de caldura infernala sau de supararea lor pe mine.Am sarit in sus de bucurie si i-am luat dupa gat.Cateva lacrimi s-au ivit in coltul ochilor.

-Mami..tati..

Eram asa de fericita.Paream un copil la gradinita,care dupa masa era fericit ca parintii au venit sa il ia,sau mai bine,eram un copil care tocmai scapase de o pedeapsa ingrozitoare.Cu coada ochiului am vazut cum Martin mi-a facut cu ochiul si mi-a soptit ca este totul bine.

Parintii mei de asemenea eram fericiti.Nu ne mai vazusem de luni bune,chiar daca ei stateau pe aceeasi strada cu mine.Asta parea impacarea noastra.Ne-am plimbat,am povestit si ne-am cerut iertare.Treptat vedeam cum mamei ii revenea rosul in obraji,iar tatei bucuria aceea din pozele lui vechi din armata.

Parintii mei l-au cunoscut mai bine pe Martin si si-au dat seama ce fel de persoana este acesta.

*

Pana seara am stat impreuna cu Martin in parc.Eram foarte fericita.mai fericita ca niciodata pot spune.Copila din mine se retrezise la viata.Martin sigur credea ca am innebunit,deoarece mi-am luat niste baloane dragalase,am mancat impreuna cu acesta inghetata,si l-am convins sa manance vata de zahar,chiar daca nu o suporta.

Mi-am dat seama ca fericirea intrase in viata mea din nou si terbuia sa profit la maxim de acest lucru.

4 February 2010

5-Noaptea poeziilor

Filed under: Uncategorized — Ana @ 21:08

Cum spuneam,nimic nu ma facea mai fericita.Asa imi incepusem oficial ziua,cu un sarut,unul dulce.Imi placea surpriza.Trandafiri,saruturi romantice si o sticla de sampanie-romantic baiatul.

“In toate povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii, pentru ca povestile de dragoste contin toate tainele lumii.” O adevarata poveste de dragoste traiam si eu.Imediat dupa acest lucru ma agndeam numai la Angela.Cu cata dragoste il privea pe Martin atunci.Mai am si acum scrisorile care mi le-a trimis Angela cand erau la munte.Il iubea,si sunt sigura ca inca il mai iubeste.Din priviri,din amintiri,dar il mai iubeste.

In acel moment,toata surpriza parca disparuse,toata fantezia si povestea erau acum uitate.Martin ma privea curios.

-Trebuie sa plec.

-Nu..mai ramai.

-Nu pot..nu vreau.

-Ma iubesti?

Na,ce ii pot spune?Ca da,ca il visez noapte si ma gandesc la el si cand citesc?Ca fara el viata mea ar fi pustie,si ca viata mea este roz doare pentru ca el face parte acum din ea?

-Nu conteaza.

-Stai;si m-a apucat de mana.Da sau nu?

-Da.Te iubesc.

-Atunci nu pleca.Nu ma parasi si tu,cum m-au parasit toti.

Toti?Ce vroiam sa spuna cu asta?

-Te iubesc mult,cum nu am mai iubit pe nimeni,de accea plec,daca as ramane am suferi amandoi.

-Te rog,nu pleca,nu transforma visul in realiate.Este visul meu,pe care il merit,pentru ca te ador si te iubesc.

-Iarta-ma,dar nu..nu pot,nu pot sta.Iarta-ma.

Si am iesit pe usa.Nu m-am uitat in spate.Am tinut drumul drept catre un taxi.M-am urcat in el.

-In Cismigiu va rog.

Incepuse sa ploua,iar eu incepusem sa ma satur de primavara.Nici macar o zi cu soare de cand m-am intalnit cu Martin.

Eram uda din cap pana in picioare,dar nu imi pasa.Daca nu eram cu Martin,puteam sa si mor,ca nu imi pasa.Plangeam,tipam si apoi radeam de mine.Cat de fraiera am fost.Nu imi puteam imagina viata fara el.Asa este dragostea, un joc, un joc stupid, murdar si masluit; nu intri fara sa dai socoteala intr-un asemenea joc.M-am plimbat prin tot parcul,pana la un moment dat,cand nu mai puteam.Plangeam si am cazut pur si simplu.

Asta era imaginea din Cismigiu:o fata pe jos,plangand in ploaie.Deodata am tresarit.In spatele meu era chiar el,chiar Martin.

-Martin,iubitule,esti chiar tu!

-Ioana,ce s-a inatmplat?

-Nimic,si am intors capul uitandu-ma la el.

Avea ochii rosii,iar rimelul meu rezistent la apa era acum intins pe toata fata.

-Plangi?Ai plans?Pentru mine?

-Nu,nu pentru tine,pentru noi.

-Dar de ce?Ce s-a intamplat?

-Martin,problema este ca mi-am amintit de ce spunea Angela despre tine.Te iubea Martin,te iubea,si te iubeste,din amintiri.

-Dar eu nu.

-Ce conteaza?Daca se supara pe mine,daca nu o sa mai fie prietena mea?Martin,nu ii pot face asta.

-Angela stie exact ce vrea.M-a parasit si nu o sa o iert niciodata.Am spus ca nu vreau sa iubesc,dar te iubesc Ioana.

In acel moment nimic nu mai conta:ploaia,frigul,primavara rece.M-am aruncat in bratele lui,in ploaie fara sa mai imi peste de nimic.Eram doar eu cu el si el cu mine.Amandoi,pana la final.

Am mers amandoi imbratisati pana acasa la el.Am intrat in casa,am urcat in camera lui si apoi..apoi poveste de dragoste a continuat.Imbratisari?Da…Iubire ?Da..chiar multa.Acum nu imi mai pasa de ceea ce se va intampla.

Noaptea a fost minunata.Petale de trandafiri rosii in camera,lumanarele parfumate si cel mai important el…

-Ioana,in seara asta vom face dragoste in rime imbratisate,incrucisate,pana cand din noapte se va face zi.

-Martin…

-Ioana,suntem doar noi doi,si in loc de inima o sa ne bata luna.

-Dragul meu,iti voi da in seara asta fericirea mea,iar eu o voi simti pe a ta ca si cum ar fi a mea,pentru ca aceasta este noaptea poeziilor,noaptea naostra.

Dimineata.Soarele jucause ale soarelui topaie prin fereastra camerei lui Martin.In sfarsit o zi de primavara avedarata.Langa mine,pe perna era un trandafir si un bilet:”Coboara la bucatarie,ca sa simti aroma dragostei in cafeaua ta de dimineata.”

Mmm..ce frumos miroase trandafirul.

M-am dat jos din pat si am coborat.Aveam camasa lui pe mine.Simteam parfumul lui ca si cand eu as fi el.Cu o pereche de sosete scurte in picioare,cu camasa si cu parul ciufulit am coborat in graba scarile si m-am dus la bucatarie.Acolo era Martin cu un buchetel de ghiocei in mana.

-Uite,odata cu dragostea naostra au inflorit si ghioceii.

Asa era.Primavara a sosit in sfarsit.

Ce se mai intampla?

Filed under: Uncategorized — Ana @ 09:52

Buna.De cand nu ne-am mai intalnit s-au intamplat multe.

Andreea si Marius ne duc in vizita la muzeu(click) si ne arata bijuterii din pietre minerale(click).

Ana ne arata cum este Rob in postura unei fetite(click).

Andreea scrie o carte despre  “Istoria unei vieti”(click).

29 January 2010

4-Culoare vie

Filed under: Uncategorized — Ana @ 10:25

Se spune ca dragostea da culoare vietii si da,asa este.Sunt in fata ferestrei,pe scaun,melancolica.Aseara eram eu,acum sunt alta.Oare ce este de vina?Poate ca este cineva care m-a facut sa ma schimb.Cineva sau ceva.Ei bine sunt amandoua,pentru ca acea persoana cu acel sarut m-au schimbat.Da..culoarea vietii mele era una inchisa,simpla,plictisitoare.Acum,viata mea este in mii de culori vesele,voioase,placute.

Un nou inceput?Poate,chiar daca incepe cu o durerea de cap de care nu pot scapa,este bine.Mi-am gasit dragostea si asta conteaza.in momentul de fata nu ma gandeam la urmari,ci pentru prima data in viata ma gandesc la prezent si numai la prezent.

O intrebare ma chinuia de cand m-am sculat:”Oare cine m-a pus sa beau asa de mult?” Nu este ceva amuzat,chiar ma durea capul si nu gaseam nici macar o pastila care mi-ar fi putut lua durerea.Caut,caut caut si in sfarsit gasesc o pastila,dar chiar cand miracolul s-a intamplat,suna telefonul.

-Alo?

-Buna dimineata iubire!

-Ce?

-Sunt eu Martin..

-De unde ai numarul meu de telefon?

-Pai aseara am cautat in telefonul tau si l-am gasit.

-Cum ti-ai permis?

-Nu stiu,important e ca mi-am permis si apropo vino la mine la pranz.Te rog din suflet.

-Ei..nu stiu ce sa spun.

-Spune da.

-Bine o sa vin.

Dupa ce am inchis telefonul mi-am dat seama ca durerea de cap imi trecuse.Urc repede sus,ma imbrac si ma uit pe geam din nou sa vad cum este vremea.Nu ploua,dar nici mult nu mai avea pana sa inceapa.Cobor din nou la bucatarie,imi fac un ceai,imi pun o felie de unt cu dulceata si incep sa mananc.Foarte curios din partea parintilor mei ca nu s-au sculat.Era aproape ora 10 jumate si ei inca dormeau.

In timp ce mancam,mii de ganduri imi invadau mintea.Parca as fi visat cu ochii deschisi.Imi imaginam o groaza de lucruri ireale..Asa de atenta eram incat nu am auzit cum ma striga mama,care era langa mine.

-Ioana!!

Parca m-ar fi trezit cineva din cel mai frumos vis posibil,asa de mult m-am enervat si m-am speriat.Da..era mama,buna mea mama,care ma asculta mereu.Incredibil de curioasa,dar inzestrata cu cele mai intelepte sfaturi posibile.Puneam pariu ca daca ii ziceam de sarutul meu cu Martin,sigur spunea ca nu a fost bine ce am facut,ca trebuia sa astept si ca ma comport ca oricare alta fata lipsita de respect;din aceasta cauza am dat totul uitarii pentru un moment si am inceput o noua discutie cu mama ,care sa nu includa nici un baiat,sau cel putin asa credeam eu,caci mama a inceput cu noul vecin.

-Ioana,ai vazut ce baiat frumos s-a mutat la noi in cartier?

-Da..am vazut-am spus eu oarecum plictisita de acest subiect.

-Dar ce ai draga mea?Te doare ceva sau…esti trista?

-Nu,nu am patit nimic,dar iaute cat este ceasul este 11 si trebuie sa ma intalnesc cu Angela.

-A..pai spune asa.

M-am ridicat rapid de pe scaun,ca sa evit orice alt subiect legat de baieti,m-am incaltat mi-am luat geanta si am plecat.Am tinut drumul drept pana la blocul Angelei,am intrat in lift si am sunat la usa cu numarul 21.Un baiat dragals deschide usa.Buimacita,raman fara cuvinte.

-Da..cu ce te pot ajuta?

Usa din spatele lui se deschise si apare Angela in pijama cu o tava in mana.

-Hei,Ioana.Ce bine imi pare sa te vad.

-Da..si mie,dar nu inteleg.El cine este?

-Eu sunt Marius,noul iubit al Angelei.M-am mutat cu ea de curand.

-Am inteles.Angela,poti veni o clipa sa vorbesc cu tine?

-Da sigur,dar mai bine intra.

-Ok.

-Te ascult.

-Ce s-a intamplat acum cateva zile?De ce nu ai mai venit la mine?

-Pai ti-am spus ca a intervenit ceva urgent.Acel ceva urgent era Marius.M-am intalnit cu el ,am vorbit si se pare ca Cupidon ne-a lovit pe amandoi.

-Aha..am inteles.

-Si spune de ce ai venit pe aici?

-Pa..vroiam sa vad daca ai patit ceva,ca nu ai mai dat un semn de viata.

-A..pai am fost ocupata-si ochii ei sclipeau in timp ce il priveau pe Marius.

-Scuze,uite cat este ceasul,aproape 12.Trebuie sa plec.Mai vorbim.

-Ok..papa.

-Pa.

In timp ce stateam in lift,ma gandeam cat de fraiera am fost cand am crezut ca intre Angela si Martin ar mai fi ceva.Imi venea sa rad de mine.Cum am iesit din bloc,am vazut ca pe cer soarele stralucea cat de cat,iar natura parca ar fi inviat.Nu era adevarat.Chiar daca natura si celelalte lucruri era vii decat in mintea mea,asta conta cel mai putin in momentul de fata.Trebuia sa ma grabesc daca vroiam sa ajung la timp acasa la Martin.

In fata casei lui Martin era liniste.Sun la usa,apare Martin.Era imbracat frumos,prea frumos.Parca s-ar fi dus undeva la o petrecere.Fara sa ne spunem un cuvant,am intrat in casa.Pe jos erau petale de trandafiri rosii,care duceau in sufragerie.Pe masa din lemn veche era un buchet imens de flori.Nu stiu exact cati trandafiri erau,dar stiu ca in mijlocul tuturor trandafirilor rosii era unul alb.

Cum spuneam:nici un cuvant,doar un sarut la vederea buchetului de flori.Pot spune ca asa a inceput oficial ziua.Cu un buchet de trandafiri,un sarut si doi indragostiti.

Ce se mai intampla?

Filed under: Uncategorized — Ana @ 10:00

Andreea & Marius ne invata ce inseamna sa nu iti pierzi speranta (click), dar si cum este sa fii deasupra tuturor (click).

Socant! Blog ne socheaza cu un anume, sensibilos Valile (click).

AnotherColour Blog ne prezinta de ce Robert nu mai vrea sa joace rolul de vampir, dupa prestatia din Twillight (click).

Andreea va prezinta istoria unei vieti (click).

24 January 2010

3-Un sarut,nimic mai mult

Filed under: Uncategorized — Ana @ 18:00

Perna este uda,iar lucrurile din camera parca se invart in jurul meu.Ciudat lucru.Trecusera aproape 4 ore si eu eram inca cu gandul la cele intamplate.Cred ca era pentru prima oara cand imi uram mama,pentru ca de la ea mostenisem naivitatea.

Ma ridic ametita si ma uit pe geam.Cerul era negru,iar stropi marunti de ploaie se prelingeau pe geam.Nici nu observsem ca langa casa noastra tocmai se mutase cineva:”A..noi vecini!Ce frumos.”Eram curioasa sa vad cine sunt noii vecini,sau cel putin noul,pentru ca era decat un baiat.Mi se parea cunoscut de la spate,chiar daca nu il puteam vedea foarte bine,deoarece avea gluga hanoracului in cap.

Imi sterg repede lacrimile si porfit ca parintii nu sunt acasa.Ma duc la cofetaria din coltul strazii iau doua savarine si sun la usa noului vecin.Cu un zambet larg raspunde un domn.

-Buna ziua!Cu ce va pot ajuta?

-Buna!Eu sunt Ioana Radulescu,fata vecinilor vostri,deci implicit vecina voastra.Am facut niste parjiturele in semn de bun venit.

-Hm…le-as primi cu placere,insa nu sunt eu noul tau vecin.Sunt instalatorul.Domnul Ianculescu trebuie sa coboare.Il strig sa vina.

In putinele minute de asteptare,nu ma gandeam decat la Martin,insa stiam ca nu poate fi el.El nu este un domn,mai degraba un adevarat nesuferit.

-Da vecina!Ce doresti?O cafeluta ceva?

Cu zambetul ironic si cu fata imbujorata,in fata mea era chiar el,Martin.

-Ei bine..credeam ca esti noul vecin.

-Chiar sunt!

-Ei bine,voi manca singura prajiturile,pentru ca tu nu meriti.

-Hai in casa.Esti uda si vei putea raci.

-Ce iti pasa tie de sanatatea mea?Ai grija de Angela.

Fara sa mai zic nimic,in cateva secunde eram in carca lui.Imi venea sa rad,insa eram foarte furioasa.

-Lasa-ma jos!

-Nu nu nu.Vei merge in baie si vei fi uscata chiar de mine.Nu poti ramane uda.

-Lasa-ma jos!Nu intelegi sau ai porbleme?

-Poate ca da..poate ca nu.

-Se vede ca nu ai simtul umorului.

Eram inca confuza.Cateva lucruri erau certe.1:Eram in baia lui.2:Eram cu el si 3:Nu imi venea sa cred.M-am asezat confortbil pe un scaunel si am asteptat cateva minute bune sa fiu uscata la par.

-Gata…esti uscata.

-Iti multumesc.Acum trbuie sa plec.Mirosul de nesuferit imi provoaca alergie.

-Eu nu prea simt nici un miros ciudat.

-Esti obisnuit cu persoana ta.

-Oare?Nu mai bine mergem in bucatarie sa mancam prajiturile?

-Bine…dar imediat dupa ce termin plec acasa.

-Sigur..

Nu stiu din ce motiv am fost dusa la bucatarie in brate.Dupa ce am luat un loc,am fost servita cu un pahar de apa minerala si cu parjitura cumparata.

-Nu multumesc!Nu beau apa minerala.Am alergie.

-Nu ti se pare ca ai alergie la multe?

-Sincer poate ca da.Dar ador sa te enervez.

-Esti o bucatareasa excelenta.Nu inteleg cum poti gati asemenea prajituri.

-Mai vrei si alte parjituri?

-Da.De ce nu?

-Du-te la cofetaria din colul strazii si vei gasi diferite tipuri de parjituri.

-A..deci nu le-ai gatit tu nu?

-Nu.

Nu mi-am dat seama cum trecuse timpul.Era ora 20 si sigur parintii mei erau ingrijorati,dar nu mai eram in stare sa ma duc pana acasa.Nu sunt rezistenta la bautura,iar Martin a avut grija sa imi dea cateva pahare de vin.Ametita, urc scarile si ma intind in pat.Cred ca atipisem,cand un tipat m-a trzit.

-Ce ai patit?

-Nimic,dar trebuia sa te trezesc cumva.

-Ciudat mod de a trezi.

M-a condus pe scari,darl a cat de beata eram,m-am trantit pe canapeaua din sufragerie incepand sa rad ca fraier.Martin s-a asezat langa mine,foarte aproape de parca ar fi incercat sa ma sarute.

-Ce incerci sa faci?

-Nimic.

Nici nu inchisesem bine gura si buzele lui parca s-au lipit de ale mele.Fluturasii de mult timp disparuti din stomacelul meu isi facusera iar aparitia.Parul de pe maini mi s-a zbarlit,iar eu eram in culmea fericirii.Muzica de la radio canta,iar eu am recunoscut de indata melodia.Era In Love,melodia mea preferata.Chiar daca eram beata,tineam cont de lucrurile care se intampla in jurul meu.

IOmi placea,dar Martin nu trbuia sa profite de stare in care ma aflam.Nu ne cunoscusem deca de 48 de ore.Drept cine ma ia?Se spune ca am o palma foarte grea,iar Martin sigur o sa afle daca era adevarat sau nu.L-am dat cu forta la o parte si i-am pocnit o palma peste fata sa ma tina minte toata viata.M-am ridicat grbita si am incercat sa ies pe usa,dar noul vecin m-a impiedicat,incercand sa ma sarute din nou,dar palma…si-a facut treaba si s-a atins iarasi de obrazul lui.

Am iesit pe usa grabita si am tinut drumul drept pana acasa.Nu puteam spune ca nu mi-a placut.Aveam degetele pe buze,mangaindu-le.Saream si topaiam in ploaie pe gazonul taiat de tata.Imi venea sa urlu de fericire,dar l-am vazut pe Martin in curte si m-am prefacut nervoasa.

Tata si mama erau in bucatarie.Se parea ca deabia sosisera asa ca am urcat sus fara sa ma auda si m-am intins in pat.Eram inca fericita,iar melodia “In Love” imi suna in cap:I’m in love with you….

17 January 2010

2-Ups..scuze.

Filed under: Uncategorized — Ana @ 16:52

Este dimineata.Razele obosite ale soarelui isi fac simtita prezenta in dezordonata mea camera;dupa care un ciocanit in usa si mama.

-Buna dimineata scumpa mea!

-‘Neata mama.Dar ce-ti veni sa imi aduci micul-dejun la pat?

-Aseara ai venit tarziu.Mi-am dat seama ca ai fost la Angela sa invatati pentru examenul de anul acesta.Sau nu?

-Da..desigur.Ce te-ar putea face sa crezi altceva?

Sigur.Fata mea de mincinoasa ma dadea de gol,pentru ca nu stiam sa mint.Nu mi-am mintit parintii si nici nu credeam ca ii voi minti vreodata,dar cum se spune:in cazuri extreme,faci lucrui extreme.

-Dar mami,mai bine lasa ca cobor eu,acum nu am chef de mancare.

-Bine,te astept jos.

Nu puteam manca,intreaga noapte m-am gandit numai la Matin Ianculescu.Acel individ inalt cu ochii ca marea.Oare Angela ce-ar  zice daca ar stii ca ma intalnesc cu fostul ei iubit?Am intrat rapid la dus m-am imbracat in trening mi-am luat micutul meu Mp4,fara de care nu pot trai si am coborat in graba jos.Ma gandeam ca putina alergare de dimineata mi-ar putea face ordine in ganduri.Iau in fuga o felie de paine prajita,beau la fel de repede cana cu lapte si ies pe usa fara ca mama sa isi dea seama.

Opresc un taxi.”In Cismigiu.”imi zic in gand,fara sa-mi dau sema.Ma asez confortabil pe canapeaua din spate si imi sprijit caul de geam.

-Doamna,unde vreti sa mergeti?

-Zi-mi te rog domnisoara.

-Bine.Domnisoara,incotro?

-Nu v-am zis?Se pare ca nu numai eu sunt aiurita de dimineata.

-Nu.

-Atunci scuzati-ma.In Cismigiu-simteam cum ma inrosesc la fata.

Drumul era destul de liber.Cine ar fi mers in Cismigiu la ora 9 dimineata?

De cum am ajuns,am pornit Mp4-ul si am inceput sa alerg.Din neatentie am dat peste cineva,de cum am inceput.

-Ups..scuze.(si am zambit larg)

In fata mea era chiar el:Martin.Nu imi venea sa cred.

-Te scuz draguta.Ce…cumva ma cautai?

-Nu…nu sigur ca nu.

-Hai sa alegram si sa mai povestim.

-Ok.

-Ce mai face Angela?

“Ce mai face Angela?”Ce stupid.Numai de ea m-ar putea intreba,cand exista mii de feluri de a incepe o discutie.

-Face bine.La pranz ma intalnesc cu ea.

-Hmm..tot asa frumoasa e?

-Da..destul de draguta.

-Ce-i drept.Atunci,cand ma uitam la ea,nu imi puteam lua ochii de la frumosul ei chip,insa dupa aceea paca era destul de uratica,cu toate ca avea acel ceva care sa te atraga.

-He he..porbabil ochii.

-Da.Culoarea ochilor care se schimba de la o ora la alta.

-Uite ce e.M-am saturat sa to vorbim de Angela.Angela in sus,Angela in jos,peste  tot Angela.Daca iti este atat de dor de ea,mai bine ai suna-o pe ea,in loc sa te intalnesti cu mine si sa intrebi de ea.

Ce-mi veni sa spun asta?Stiam ca facusem o gafa destul de mare,iar acum nu stiam cum sa o repar.

-De ce taci?

-Pentru ca ne-am vazut de doua ori in ultimele 24 de ore si tu esti geloasa?

-Oare?Uite,nu spun ca sunt sau nu geloasa,deci nu recunosc nimic,dar ai o obsesie pentru ea?

-Pentru ea?Nu.poate pentru tine,spuse el incetisor.

M-am facut ca nu aud si am alergat mai departe.Am discutat ore in sir,pana cand m-am uitat la ceas.Era 11:33,iar eu la 12 trebuia sa ma intalnesc cu Angela.Am plecat repede,nu inainte sa ii cer numarul de telefon lui Martin si am putut ajunge la timp la intalnirea cu Angela,fiindca locul de intalnire era o pizzerie din apropiere.

-Buna Angela.De ce suni?

-Scuze Ioana,dar nu pot ajunge,a intervenit ceva foarte important,care nu poate fi amanat.

-Am inteles,nu-i nici o problema.Vino diseara la mine.Papa.

Nu stiam ce se intampla.Eram curioasa,asa ca m-am gandit imediat la Martin.Sigur.Poate ca el a sunat-o si se vor intalni.Dar nu voriam asta in nici un caz.Daca se intalneau,puteau sa se impace,iar eu,por ramane singura.Eram destul de trista.

Am mers pe jos acasa,ca sa pot uita de “necazurile” mele.Am urcat cu ochii plini de lacrimi  in camera,m-am trantit in pat si am inceput sa plang cu capul in perna.Nu putea sa mi se intample mie asa ceva.

12 January 2010

1-Cunostinte

Filed under: Uncategorized — Ana @ 17:58

Pe ultima scara,la usa,un plic mare,alb.Inauntru o scrisoare.:”In Cismigiu,ora 19:25,langa statui,vineri.De la Martin Ianculescu.”

Eram pur si simplu uimita.Martin…Martin Ianculescu…da,imi aminteam ceva.Prietena mea Angela mereu imi poveste de un anume Martin Ianculescu.Sigur el e.Nu imi venea sa cred.Angela imi povestea mereu acea vacanta de iarna petrecuta la Brasov.

-Ioana,draga mea,ce s-a intamplat?

-Nimic mama,doar citeam o scrisoare.

-Bine,sa te pregatesti de masa.

“Hmm..destul de ciudat.Mama mereu ma intreba ce?,de ce?,cum?,unde?;insa de aceasta data,nu.”

Ma uit la ceas.Ora 18:55.Trebuia sa ma grabesc daca vroiam sa ajung la timp la locul intalnirii.Ma uit pe geam sa vad cum e vremea.Ploua marunt.Urc sus,ma schimb si in aproximativ 15 minute eram gata.Cobor grabita scarile si imi iau ramas bun de la mama.Buimaca,nu-i venea sa creada ca plec de acasa inintea cinei.

Cand sa ies din casa,ploaia se intetise si nici urma de vreo masina pe strada,deabia pe la jumatatea drumului,un taxi,aparut parca din senin,opreste la cererea mea.Ma urc in spate si ii cer soferului sa ajungem cat mai repede posibil in Cismigiu.Cu gandul la Martin Ianculescu si la Angela,imi sprijin capul de geamul aburit si ma uit spre parbriz.Stergatoarele dadeau apa dintr-o parte in alta.
La 19:25 eram in fata statuilor.Nici urma de cineva;decat doi catelusi care se plimbau de colo colo in ploaie,tremurand.Dupa o intarziere de 10 minute,in fata mea a aparut un baiat inalt.

-Ce ti-e si cu vremea asta.Acum picura,mai tarziu toarna cu galeata.

-Da…si tu ai patit ca mine?Sau asa esti tu de fel,”foarte punctual”?zic eu ironic.

-Hmm…se pare ca tu esti punctuala.

-Da..probabil ca sunt.De cand eram mica am fost invatata sa nu las oamenii sa astepte.

-Am mers pana la jumatatea drumului,cand din senis a aparut un taxi in fata mea.

-Asa mi s-a intamplat si mie.

-Scuze..numele meu este Martin Ianculescu 22 de ani,student la jurnalism.

-Pff..Ioana Radulescu,21 de ani,studenta la jurnalism.

Ne-am uitat mirati unul la altul si am inceput sa radem.

-Nu vrei mai bine sa intram intr-o cafenea.Ne mai incalzim si mai povestim de una de alta.

-Ok.

Mi se parea un baiat destul de sexy.Inalt,cu o freza ciudata,cu gropite in obraji si cu ochii albastrii,exact pe placul meu,si culmea,eram si studenti la jurnalism.Insa,nu ii puteam face asa ceva prietenei mele.Chiar daca nu ne mai intelegem asa bine de la un timp,iar Angela si-a schimbat de vreo 4 ori iubitii dupa ce a disparut din viata ei acest Martin,nu pot sa ma dau la el.Sau poate da?

Ajunsi in cafenea,ne asezam la o masa,dam comanda de doua cafele tari si incepem interogatoriul,adica discutia.

-Si..ai iubita,sau esti singurel?

-Nu mai bine iti spun de ce te-am chemat?

-Da..as vrea sa aflu si asta.

-Pai…vroiam sa vorbim.Mi-am adus aminte de Angela si mi-ai aparut in minte tu.Te cunosteam doar din auzite,din vacanta aceea de iarna petrecuta cu Angela la munte.

-Da..acea vacanta.Angela tot timpul imi vorbea de tine.Ca esti dragut,romantic,atent cu ea.Eram putin invidioasa,pentru ca niciodata nu am avut vreun iubit,inafara de acei imaturi din generala.M-au pasionat cartile si scoala,nu iubitii.

-Esti o fata frumoasa,si oricine ar vrea sa fie cu tine.

-Da..poate cel mai anormal om.

-Nu spune asta.Si in legatura cu prietena,nu,nu am.Nu vreau sa fiu iubit si nici sa iubesc.De cand aveam 7 ani,mama s-a desparit de tata,pur si simplu ne-a parasit,iar tata mi-a explicat ca o femeie,face din pesoana iubita o papusa,si eu nu vreau sa fiu o  marioneta cum a fost tata cu mama.

-A..am inteles acum,to…

-Nu vreau sa par un misogin,insa cred ca am dreptate.

-Probabil ca din cateva puncte de vedere ai,insa nu din toate.


-Uite,de exemplu tu.Esti draguta,chiar si eu as putea sa te iubesc.Nu esti genul de persoana care sa isi bata joc de oameni,cum a fost Angela.Eu,eram indragostit de ea.

“Da..cum sa nu.Daca ai stii cat de mult te-a iubit ea,si tu ai facut doar sa iti bati joc de ea,parsind-o pentru acea …nici nu am cuvinte.”.Il priveam,insa nu credeam in el.Nu era genul de persoana in care poti avea incredere.Ma uitam la el si parca ma uitam in gol.

Discutia a durat destul de mult.La ora 10 si 7 minute eram in casa.Parintii dormeau asa ca am intrat tiptil tiptil pana la mine in camera,mi-am luat un prosop,pijamaua si m-am dus in baie.Mi-am facut o baie fierbinte,deoarece intrase frigul in mine de la atata ploaie.Am iesit din casa,m-am infasurat cu prosopul si am stat cateva momente pe ganduri.Nu stiam daca ar fi fost bine sa o anunt pe Angela de intalnirea cu Martin sau sa tin secret.Nu imi placea sa mint,insa eram foarte confuza.

Dupa ce mi-am luat pijamaua,m-am spalat pe dinti si am intrat in camera.Eram obosita,asa ca mi-am facut destul de repede patul,m-am trantit in el si in cateva minute eram in lumea viselor.

Hello

Filed under: Uncategorized — Ana @ 16:23

Buna.Ar trebuii sa ma prezint nu?Da..cred ca asa este.Ei bine ma cheama Ana.Poate majoritatea ma stiu de cand am scris “A confused story” http://www.anabulintuza.wordpress.com .Ador sa scriu compuneri,de aceea scriu si aceasta poveste.

Scurta descriere.

In aceasta poveste,m-am gandit sa aiba loc cateva evenimente mai nefericite.La inceput sunt cateva personaje,care vor aparea pe intreg parcursul povestii,insa mai incolo vor aparea si personaje periodice.Personajele care vor aparea pe intreg parcursul povestii sunt:Ioana,Martin,Angela,Diana,domnul si doamna Radulescu.

Blog at WordPress.com.